Tin minte ca pe la vreo 11-12 ani, cand ma indreptam spre scoala, timp de vreo 2 luni in fiecare dimineata vedeam o fata. Avea cam aceasi varsta ca mine. Vazand-o si vazandu-ma in fiecare zi de la o vreme am inceput sa ma obisnuiesc cu ea (chiar daca o vedeam numai pe strada) si sa imi placa fata respectiva.
Mi se parea foarte draguta, fina si frumoasa. Si e culmea pentru ca atunci nimic nu mi se parea frumos. Toate astea au tinut cam doua luni. Dupa care nu am mai vazut-o.
Dupa cateva saptamani s-a intamplat sa merg cu clasa la ceva chestie caritabila de sarbatori unde cica ajutam niste copii de la orfelinat. Acolo am revazut-o, probabil facea si ea acelasi lucru ca mine. De la orfelinat oricum nu era…
Si din vorba in vorba am ajuns sa ma bag in seama cu ea. Totul mi-a fost pana a scos primul cuvant. Cand am auzit-o a inceput sa imi displaca maxim. Eram aproape de sentimentul de ura. Si asta pentru ca nu intelegeam cu o fata care mi-a placut atat poate doar asa ca am eu chef sa imi displaca. Eram crud si nu intelegeam.
Aicia se aplica puterea unui singur cuvant, si are putere mare.
Intamplarea mea e la fel ca tot internetul. In poze putem fi toti foarte frumosi si cam asa suntem ca le alegem pe cele mai bune. Dar cand ajungem sa ne intalnim e jale…