Leucina: este un aminoacid esenţial. Pe lângă faptul că leucina intră în compoziţia tuturor proteinelor organismul uman, acest aminoacid exercită efecte anabolizante, stimulând şi dezvoltând ţesuturile musculare.
Efortul muscular intens conduce la un consum mare de leucină, care se poate epuiza. Leucina îşi exercită activitatea în sinergie cu valina şi cu izoleucina, cei trei compuşi fiind consideraţi cei mai importanţi aminoacizi.
Insuficienţa leucinei determină, o scădere a ratei metabolismului proteic şi al celui glucidic, frânarea creşterii la copii,o dezvoltare musculară insuficientă, tulburări hepatice, disfuncţii tiroidiene.
Excesul de leucină (determinat de cele mai multe ori de suplimente) determină creşterea unor produşi toxici (uree, acid uric, corpi cetonici).
În mod natural, leucina se găseşte în alimentele cu proteine complexe şi mai ales în zer (provine în special din sursele bogate în cazeine şi albumine). În cantităţi mai mici, leucina se găseşte în boabele leguminoaselor (index alimentar)şi în tărâţe.
Lizina: este un aminoacid esenţial pentru om. Pe lâgă rolul fiziologic pe care îl jocă, lizina este şi o antitoxină. Lizina participă la metabolismul proteic, intrând în construcţia unor compuşi aminaţi cu structură mai simplă sau mai complexă, unii dintre ei deosebiţi de importanţi din punct de vedre biologic şi fiziologic. Sunt sărace în lizină cerealele.
Leguminoasele, deşi conţin lizină, din cauza faptului că sunt bogate în arginină (aminoacid antaginist) pot fi considerate inhibante ale lizinei. Mai mult, în soia s-au descoperit substanţe termostabile (care nu se distrug la temperaturi înalte) care distrug enzimele implicate în metabolismul lizinei, existând cercetări care arată că soia induce în mod direct carenţă în lizină.
Sursele naturale cele mai bogate în lizină sunt: peştele, brânza proaspătă de vaci, drojdiile, laptele, carnea slabă. Deorece există o legătură strânsă între lizină şi alţii aminoacizi (triptofan, metionină), insuficienţa primei determină şi carenţa celorlalte.
Lipsa oricărui aminoacid esenţial, deci şi a lizinei, poate determina simptomele specifice carenţei proteice.
Dacă nivelul lizinei în organism este insuficient, apar semne care se manifestă prin: circulaţie sanguină deficitară, reducerea numărului de eritrocite, dereglări cantitative şi calitative la nivelul hemoglobinei, anemie, astenie musculară, astenie mialgică, decalcifieri, ameţeli, cefalalgii, leucopenie, recidivarea herpesului. sterilitate.